si astazi te iubesc

Stropii mărunţi de ploaie se preling pe geam. Lacrimile mele arzătoare se scurg o dată cu trecerea timpului. Îmi lipseşti atât de mult.
Poate că eram nişte copii, dar ne iubeam. Înca îmi aduc aminte cum mă ţineai în braţe. Sufletul meu era plin de căldură. Soarele se oglindea în el cu atâta drag, încât simţeam o durere dulce, scăldată în plăcere. În ochii mei se reflecta lumina blândă a acelor zile de vară şi asta datorită ţie. Acum nu mi-a mai rămas decât o amintire, pe care o preţuiesc mai mult decât viaţa însăşi.
Aş vrea să îţi mai văd doar o dată chipul. Tu ai alunga furtuna care s-a abătut peste trupul meu. Rafalele de vânt şi norii plini de nostalgie s-ar risipi numai la simpla ta atingere.
Cum aş putea să uit cum noi ne iubeam prin mansarde? Cum aş putea să uit cum mă strângeai la pieptul tău, încălzindu-mi trupul îngheţat? Pur şi simplu, nu pot.
Sunt poveşti ce ard neîncetat; poveşti ce se nasc din iubire, iar a noastră e una dintre ele. Aş putea să strig că sunt printre stele, atunci când eşti cu mine. Deşi mulţi nu cred, fluturii chiar există. Eu simt magia lor de fiecare dată când gândurile mele zboară pe aripi de zefir către tine.
Acum, de fericire am să plâng, căci şi astăzi iubesc o amintire. Dulcea ta amintire...